Scrum, fum și vânt

Partea III - Vânt


am alunecat spiralat până jos, la esența tuturor lucrurilor și-n căderea incontrolabilă am insinuat în temelii frica

despre zbaterea celor două secunde  de dinaintea saltului în gol
când în momente învecinate intim cu limitele rațiunii
pun la îndoială tot:
primele nivele, facile jocuri de logică de pe care se alunecă fără efort
tot mai adânc, spre sufletul tuturor lucrurilor
tot mai adânc, în cercuri dantiene, spre momentul din care percepția e sublimată complet
și rămâne din tot o nesiguranță volatilă

când imaginile se descompun cu zgomot element cu element
și fiecare pixel trebuie cercetat cu atenție, descris microscopic și catalogat filogenetic
în praful intens al acestui cataclism inevitabil reconstrucția poate fi maxim schematică
lungi turnuri nesigure scârțâie legănate tot mai tare, până sus

am alunecat spiralat până jos, la esența tuturor lucrurilor și-n căderea incontrolabilă am insinuat în temelii frica

frica de înălțimea tot mai acrobatică pe care ți-o presupune prezența
bucuria perpetuă a faptului că ești viu în lumina selenar-metalică
frica de necunoscutul pe care-l simt zvâcnindu-ți amar sub piele
curiozitatea incitantă în fața fiecărui lacăt închis
frica de ceva nedefinit, necunoscut, neprevăzut
apăsătoarea blândețe din gesturi ritualice
frica de mine și neîncrederea în mecanismul vulnerabil al integrării corticale

saltul în gol
aduce cu sine incertitudinea unui final
și echilibristica dificilă a unui început:
mă tem că nu ești real.