legendara continuă naştere a lumii de dincoace

sunt lucruri care zboară ne-ntrebate de nimeni
de ce
sunt lucruri libere până şi de viaţă
la fel cum există vieţi netrăite de nimeni
şi urme de paşi invizibile
sunt lumini neaprinse, rămân lucruri nespuse
neinventate sau nesimţite
milioane de cărţi nescrise şi oameni nenăscuţi

sunt gânduri libere de orice minte

sunt mereu aprinse luminile şi nu doarme nimeni
vreodată
e-o lume în care nimeni nu tace deşi e tot timpul linişte
e-o lume în care fantomele câinilor latră la geam
şi unde cineva mic şi hidos te urmăreşte la fiecare pas
cu un carnet negru sub braţ în care îţi notează fanatic toate cuvintele

în lumea care este fără să fie, oribile crime au loc zilnic
sunt toate repeteţii pentru o lume care nu se va întâmpla vreodată
copiii ies dupa fiecare crimă - mici şi murdari - să se joace.
de-a câinii.
cadavrele sunt scoase prin spate, pe uşa încuiată zilnic de zeci de ani
şi lăsate la soare până se evaporă

copiii spun că evaporarea cadavrelor are loc numai noaptea
când o doamnă palidă vine cu ceata.
are un inel argintiu pe mijlociul mâinii drepte
şi
unul cu sigiliu
pe inelarul mâinii stângi
cu care descuie morţi:
lipeşte sigiliul pe fruntea lor şi-l învârte de doua ori; apoi
cadavrele devin transparente
şi pleacă

sau rămân.

fucked up world

as vrea sa pot spune ceva mai interesant decat nimicul din care ma trag si care ma inconjoara, dar adevarul - niciodata absolut de altfel - ma tranteste cu fata in nisip: din nimic ma trag si catre el merg.

lumea se-nvarte in ea insasi si fiecare cerc nou e vechi dinainte de-a se fi nascut. sunt copia nereusita a Propriei Mele Minti, produsul framantarilor in masa a civilizatiilor moarte fata de care sunt, inconstient, teribil de servila si previzibila. civilizatiile pe care le ignor in stramtoarea propriei mele minti din incapatanarea si imposibilitatea de a le percepe sunt totusi produsul Propriei Mele Minti. paradoxal, nu? mai ales ca nici macar eu insami nu-mi apartin - cum ar putea Mintea Mea sa-mi apartina?
sunt produsul nereusit, esuat, utilizat si deja expirat al propriei mele minti.

ma simt un lup de stepa. ma simt bezmetica in propria-mi ceata. ceva se intampla, cred... sau tocmai asta-i: nu se mai intampla nimic.
si totusi sunt lumile care ma scuipa zilnic - le simt scurgandu-se incet prin memoria mea lichida. raman singura fara lume de pe planeta.
sunt un intermezzo.
o pauza.
de-o tigara.
iubesc lumile toate fara sa ma iubeasca vreuna. urasc lumile toate fara sa ma urasca vreuna.

fucked up world, huh?