BLOGGER TEMPLATES - TWITTER BACKGROUNDS »

marți, ianuarie 18, 2011

se amână

azi toate paharele sunt pe jumătate goale
într-un ceremonial al lumânărilor arse

lucrurile numărabile au numere pare
rămân în rigor mortis profund, neşterse, nealtoite
martore al unui toast ţinut de una singură
cu paharul pe jumătate gol:
"la mulţi ani" sună deodată macabru.

rămân şi eu într-un rigor mortis discret
îmi reneg absentă propriul trup
şi mă opresc abrupt din numărat când realizez
că nu mai am ce
la fel de confuză realizez că încă mai am numărul tău
salvat în telefon şi că-ţi port cămaşa
tu-ţi dai seama că mi-ai dat peste cap timpul?
ani întregi trecuţi ca ore
o singură zi interminabilă, repetând amnezică două priviri
şi o chinuită simulare a strângerii de mână
repetându-ţi încet la ureche:
n-o să mori

tu-ţi dai seama că mi-ai dat peste cap timpul
şi unităţile de măsură, limbajul şi consistenţa?
alternanţa fierbinte - frig, un frig interior şi solid
mâinile sculptate din carne
şi a mea îngheţând deasupra
o lumină albă, electrică, fără umbre sau perspective
eu simulez mai departe trecerea timpului
dar dihotomia aceloraşi deliruri
mă lipeşte de aceeaşi ţărână cu miros de tămâie
de pe vârful dealului

raluca?
azi nu.

luni, ianuarie 17, 2011

frica de puncte. declinul

dincolo de una sau două
dincolo de plictiseala politicoasă fluturată oficial
de dimineaţa până seara
dincolo de aburul incert al paharelor de vin roşu
fumate în linişte sau nu
şi al inevitabilului sentiment de înec iminent
dincolo de tăiţeii fierţi în care s-au transformat foştii mei oameni
dincolo de toate astea
încă mai am timp să măsor în kilometri
stările de incertitudine confuză
care se interpun inevitabil
între mine şi orice altceva.

şi totuşi dincolo de dezastrul inaparent pe care îl găsesc
reîntorcându-mă acasă - de fiecare dată -
dincolo de caii în goană număraţi noaptea pe pereţi
dincolo de tot sarcasmul imperceptibil
şi de plictiseala comodă din fiecare conversaţie ocazională
aflu într-un sfârşit că vama a ars
că iarna a trecut
că am mai crescut în propria-mi absenţă
cu un număr aleator de de ani
dar că gellu naum e tot mort
şi rapp-ul sună la fel

tu-mi spui încet, şoptit şi oarecum seducător
că sunt încă tânără
şi tare, tare şi clară ca aerul de munte
e doar o introspectivă rapidă, între momentul acesta
şi următorul
urează-mi succes şi nu te supăra că nu te mai sun înapoi
dar mi-e un dor nebun de somn, la fel de nebun ca mine
în momentul ăsta dintre cele două de mai sus
în care cu un surplus de sinceritate îţi mărturisesc - senină şi pe jumătate conştientă -
că azi am luat două
şi că sper ca mâine să nu mai strâng între dinţii scrâşniţi
aceleaşi trăiri perisabile, cu incertitudinile şi întrebările caracteristice
vârstei mele feminine

p.s. să ştii că-mi era dor:
that creature living randomly was me
and i'm not scared.

sâmbătă, ianuarie 15, 2011

intrus felin

uitasem sa-i spun
sa umble cu grija si sa nu sparga nimic
si daca tot intrase fara cheie, sa inchida macar usa

dar felina asta grea cu labe mari si moi
ma ignora de parc-ar fi revenit acasa dupa o calatorie lunga
si-si sorbea indiferenta cafeaua din cana mea
imi manca marul si-mi scria temele

incepuse chiar sa se pieptene ca mine
si sa-mi foloseasca fara pic de jena periuta de dinti
eu, intre timp, exilata in dulap, incepusem
sa mananc iarba si sa citesc enciclopedii despre leoparzi
imi ziceam ca iluziile dispar repede
dar ea torcea nestingherita in fotoliul meu
lovind neatenta cu coada rafturile si peretii

cand vecinii au inceput sa-mi trimita reclamatii mi-am
zis: "gata!"
m-am facut atunci neagra, un negru sidefat, ca de jaguar
si-am inceput s-arunc in ea cu pietre, la inceput,
si-apoi cu dulapuri si cu munti si cu planete intregi
si mi-am spart pana si universul in capul ei
ea s-a trezit usor, a cascat cu zgomot
arcuindu-si dinti lungi ca de elefant in aerul prafuit

si cand gandul deveni aproape evident ingerul
sifonat imi puse mana la ochi:
"devine de-a dreptul strident!"

zarul cu elefanti si numar inexact de fete I

post scriptum
cel mai des
imi place sa numar elefanti
sa stric cuvinte
si sa-mi insusesc iluziile altora punct

strofa a III-a
lumanarea plutea, lumanarea pluea, lumanarea plutea
pe o apa neagra plutea
depanand vise, consumand vise, devenind vise

epilog
ca un fluture de piatra, ca o barca
plina cu apa

strofa IV
ma lasau sa ma aplec mult inafara balustradei
paznicii de noapte fiindca erau plictisiti:
eram singuri in submarin

strofa V
si maluri de cuvinte se-ntrezareau timide
hipnozele fosneau sub trestii
metalic, insistent, nemarginit, incalcit
frivol, rigid, plastic,
entuziasmate
pictate, inodore, semiafectuoase
aproape tangibile, infinite, pline de litere, pline de cifre, pline de elefanti

strofa II
ca o papusa fiarta isi afisa imaginea in vitrine
isi intindea pe toate panourile publicitare
firele de plastic topindu-se din
ea
si simula incoerent o utopie credibila

anunt in ziar. titlu
se declara oficial greva: din lipsa de mediator chimic
conflictul dintre sinapse nu se va incheia
pana joi, cand se anunta
o noua furtuna de constelatii si concepte

strofa I
"hai sa iubim ca elefantii" mi-am zis
si-ai inceput sa curgi in mine ca un rau sinucigas
in desertul kalahari

strofa VI
eu tin cu paianjenii.

duminică, ianuarie 09, 2011

riddle

tainted, yet still tempted
eyes wide open, eyes wide shut

hidden underneath your innocent fur
you sometimes blink twice and smile
cats do talk
but they don’t know that
let the world unravel itself in front of you
you blink twice and smile
circus starts to spin its wheels
for every color which you see
there are three different shades behind
characters wear colors, yes
but cats always see the three native shades behind
people blink all grey and oblivious
friend or foe? you purr
their secret dance enslaves your mind
friend or foe?
and you blink twice and smile
you are the notorious contortionist
coming from nowhere and stopping somewhere
but not here
the tiny creatures move dazzlingly
their contours fade
little cat, you are tempted!
but claws have been prohibited for ages, you suicidal feline
mortals are small fading figures – three shades each

eyes wide open, eyes wide shut
your cigarette is lit – the smoke shapes sets of shades
blink twice and smile

joi, ianuarie 06, 2011

unsent letter

I am not from this world
you should know I am not from this world

in my world I am a sweeper
I take my wings and sweep through ancient cities
in my world I am the chaos bringer
I take my books and while flying I start spinning down:
my storming sheets sweep through parks
and empty streets

I can not read your letters
for in my world all words have different meanings
eyes are not worn on the head in my world
we only have two hearts: disruptive duality bringing myself to knees
in front of my other heart
I am not from this world and you should know

there are days when famine makes us so savage
that we only feed with angels.
I told you I am not from this world!

cafeaua, telefonul şi ţigările de dimineaţă

mă îneacă brusc vocea ta la celălalt capăt
al legăturii radio-magnetice bruiate
şi nu ştiu de ce tremur şi-mi vine să plâng
îmi zgudui temeinic fiinţa
şi pun la îndoială tot ce era sigur

îmi zboară prin minte oameni cu vieţile lor
şi vieţile mele fierb ermetic (pericol: explozie!)
eu sunt multe vieţi, toate incomplete, unele sparte
mai nisipoase una ca alta
mai împăienjenite şi încleştate...

mai multe vise sunt eu
eterice toate, risipite ca aburul pe tastele pastilate
tu ştii să visezi ca mine
tu ştii să auzi şi să urci cu mine
suntem fraţi turnaţi în matriţe diferite genetic
din acelaşi metal incandescent
fierbem pe rând sau la unison pănă sărim roşii din matcă
şi când ne trezim singuri, într-o mişcare atemporală
ce în secret e un dans sincronizat perfect,
ne întrebăm unul pe altul, fără cuvinte dar clipind rar:
"Unde e lumea?"
unde sunt oamenii din ea şi peste ce-am sărit de-am ajuns singuri aici?
e un vals suspendat într-o lume haotic întoarsă cu susul în jos
o lume în care pluteşte totul aleatoriu, după reguli generale
de mult stabilite, dar imperceptibile nouă
e o lume bolnavă în care intrăm pe bucăţi şi niciodată până la capăt
o lume în care conceptele rămân incomplete şi neconsumate

în paralel, vieţile noastre ard separat şi până la capăt totul
se muşcă de coadă până la dispariţie
se fac cenuşă şi zboară risipite prin lumi la fel de străine, haotice şi goale
şi-apoi renasc mutilate, gravate şi tatuate
dar la fel de congruente
suntem fraţi din acelaşi metal incandescent turnat
ya' know?
i know.

mă descompun până la delir
respir, trăiesc şi mor de 93 de ori pe secundă
e viaţa mea internă un flutter inconsistent
dar tu-mi citeşti structura oricum, nu?
ya' know?

marți, ianuarie 04, 2011

unsent letter

something is wrong
something is terribly wrong
we do not talk. we sometimes speak (most of the times not even that),
but i can not remember the last time
we talked.
actually talked.

what do i want?
i want you, but not the touchable you
i want your mind, your memories and thoughts
i want your solitude
i want your trust, your secrets and your sins
your sanity, your time
your self control
your inner, secret self

i want addiction, passion
madness
i want to live even if i know i'll never sleep afterwards
i want it all, i do