dans cu elemente primordiale

ca o pasăre zgribulită de frig
se strânge din mine lumina
cedez fără regrete, cu ochii inchişi dar cu braţe de sfoară,
interminabilului

sfârâie timpul sub mine
îl mistui în flăcări dintr-un pahar de vin
îmi conturez distorsionată silueta în fum de tămâie
pe piele-mi port zornăit de bănuţi, în tălpile goale, la focuri din munţi
calc imperceptibil şi numărul paşilor mei poartă în el
amprente tulburi încă

dansatoare din flăcări pe cojile aspre ale timpului cu tălpi îngropate deja în pământ
nonşalantă răzbunătoare cu ochii aprinşi şi umezi
demit facil preţioase exiluri

sălbaticul cal îmi curge prin vene docil
între unghii îmi sugrum anii trecuţi,
sub propria greutate zbaterea lor îmi infloreşte pe deget
dar palizi, cu priviri de fiară încolţită ma recunosc vie
şi se întorc în penumbră cu capetele plecate


cu respiraţia întreruptă, în cadenţe prelungi
ploaia işi bate ritmul
siameze lumi o privesc printre gene pulsând

P.S. de la vis la delir şi înapoi cu dinţi de urşi flămânzi

frig

uscate pergamente se adună farâmiţat
bibliotecile cad în flăcări pe creştetele noastre - goale

se spulberă în rafale de vânt dunele de nisip:
deşertul îşi retrage discret toate mirajele