"un clasic în viaţă"
un pumnal cu vârful înroşit în jar
e fiecare zi pe care-o pierzi prosteşte,
se-adună răni şi trupul tău deja miroase a moarte
şi-ţi sapă-n pielea albă, cineva, un basorelief de şoapte.
eşti dintr-odată mai bătrână ca mine
dar vai ce surpriză – lumea-ţi trece prin pleoape
se-ncolăceşte ca un şarpe-n vitrină
şi ochiul de-argint imobil iar se sparge,
iar se revarsă un şuvoi de lumină
peste albul de zinc al sprâncenelor mele
şi melcii verzi se opresc plini de vină, stingheri.
mă aşezi cu grija unei ex-iubite
pe piedestalul trist al celui care minte
şi când apeşi butonul roz de gramofon uzat
eu cânt mecanic swing-ul pe care l-ai uitat.
e visul tău – inventează-ţi trecutul
dar timp reversibil n-ai să poţi să cultivi
devoratoare insecte se-adună
şi zumzetul vieţii-ntre fălci dur îl sting.
ieri buruiană, azi junglă iar mâine
puful plopilor morţi sub securi de oţel
mă bântuiesc rădăcini în coşmaruri de ger.
să rugineşti dacă mai spui minciuni vreodată
iar dacă nu iubeşti să te preschimbi în piatră,
să prinzi răceală, să te-nfăşoare gheaţa ca un pled
chiar dacă te-nroşeşti – nu te mai cred.
îţi simt privirea de eşarfă pierdută
cum se agaţă intens în uimirea de-a fi
de braţul drept ca de-o ramură întinsă
ca de-un far luminos în infernul de-o zi
infern de o noapte, de-o viaţă, de-un secol
pe care-l descriu chiar acum când surâd
să te ştergi pe picioare, pe tâmple, pe zâmbet, şi-n gând
